PREMIUL NOBEL PENTRU PACE 2014. La 9 octombrie 2012, islamiștii au pătruns într-un autobuz școlar, în localitatea Mingora, din Valea Swat, în nord-vestul Pakistanului, iar unul dintre ei a întrebat: „Cine este Malala?” Tânăra a fost împușcată apoi în cap. Aflată între viață și moarte, adolescenta a fost transferată într-un spital din Birmingham, în Marea Britanie, unde, după șase zile, și-a recăpătat cunoștința. Din acel moment, s-a născut legenda Malala.
„Eram îngrozită. Singurul lucru pe care îl știam era că Allah m-a binecuvântat și mi-a dat o nouă viață”, a povestit adolescenta în autobiografia „Eu sunt Malala”, devenită bestseller internațional, însă interzisă în unele regiuni din Pakistan.
Tânăra locuiește în prezent în Birmingham, în centrul Angliei, iar vineri se afla la școală când s-a anunțat că a câștigat Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu indianul Kailash Satyarthi, care militează împotriva exploatării copiilor.
De când a plecat din Pakistan, Malala a participat la numeroase conferințe internaționale, unde a pledat pentru pace și educația copiilor, cerând liderilor lumii „să trimită cărți, nu arme” în țările defavorizate. De asemenea, ea a încercat să-l convingă pe președintele nigerian Goodluck Jonathan să se întâlnească cu părinții elevelor răpite de gruparea islamistă Boko Haram.
Anul trecut, tânăra a câștigat Premiul Saharov, atribuit de Uniunea Europeană pentru drepturile omului, și se afla încă de atunci pe lista favoriților la Premiul Nobel pentru Pace, obținut însă de Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice, care supraveghează arsenalul chimic sirian.
– Îndrăgostită de cărți
Lupta tinerei Malala pentru dreptul la educație a început în 2007, când talibanii au preluat controlul în Valea Swat, până atunci o liniștită regiune turistică, ceea i-a adus și supranumele de „Elveția Pakistanului”.
La doar 11 ani, Malala, fiica unui director de școală, care a avut o influență enormă atât asupra sa, cât și a mamei sale, analfabetă, administrează un blog pe site-ul BBC în urdu, limba națională. Sub pseudonimul Gul Makai ea descrie pe acest blog climatul de teroare instaurat de talibani în Valea Swat.
Numele fetiței, îndrăgostită de cărți și de dorința de a învăța, a început să fie cunoscut în Valea Swat și, ulterior, în celalalte regiuni din țară, când a câștigat un premiu pakistanez pentru pace. În 2009, după ce au pierdut controlul în Valea Swat în urma intervenției armatei, talibanii au decis să-i elimine pe cei acuzați că răspândesc „propaganda occidentală” în regiune. Atacul asupra elevei Malala a avut însă efectul opus: a șocat Pakistanul și numeroase alte țări străine, iar adolescenta a devenit o vedetă în special în Occident.
Cu un portret expus la National Gallery din Londra, autobiografia lansată la nivel internațional, tricouri cu imaginea sa puse în vânzare online, participarea la conferințe internaționale, întâlniri cu șefi de stat, Malala este cunoscută în întreaga lume, la doi ani după ce a fost ținta atacului talibanilor.
– „Scrisul, mai puternic decât sabia”
Mediatizarea tinerei nu este însă pe placul tuturor pakistanezilor din Valea Swat, regiune cuprinsă de violențe și tulburările din Afganistan. Cercurile islamiste o consideră „un agent al Statelor Unite” sau al „Occidentului”, cu misiunea de a-i corupe pe tineri și de a răspândi cultura anti-islamică.
Adolescenta le-a răspuns criticilor și a afirmat, în vara anului 2013 la sediul ONU de la New York, că „scrisul este mai puternic decât sabia” și că nu simte „niciun fel de ură față de talibanul” care a împușcat-o.
Ea mărturisește că visează ca, într-o bună zi, să devină politician în Pakistan. La discursul de la tribuna ONU, Malala a purtat șalul care i-a aparținut lui Benazir Bhutto, singura femeie care a fost prim-ministru în Pakistan, asasinată la sfârșitul lui 2007, la scurtă vreme după întoarcerea din exil.